Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? (Deuteronom 4.7)

Accesul la numărul de urgenţă 112 şi, în general, la serviciile telefonice de urgenţă a fost o cerinţă impusă ţării noastre de către Uniunea Europeană. Prin acest sistem orice cetăţean care se află într-o situaţie critică poate să apeleze acest număr unic de urgenţă cu convingerea că cineva la celălalt capăt al firului va interveni pentru el. Implementarea acestui program pe tot cuprinsul României a reprezentat un mare pas înainte în asigurarea securităţii cetăţenilor care solicită ajutor de orice natură. Din păcate mulţi nu cunosc încă această facilitate, motiv pentru care nu apelează la ea. Alţii o abuzează, apelând ori pentru lucruri lipsite de importanţă ori din dorinţa de distracţie iresponsabilă.
Poporului care petrecuse treizeci şi opt de ani în pustie, Moise i-a reamintit una din binecuvântările de care a beneficiat în toţi anii săi de pribegie, şi anume posibilitatea de a-L chema pe Domnul în orice fel de situaţie. În cartea Deuteronom, Moise trece în revistă istoria acelor ani din dorinţa ca noua generaţie care urma să intre în Canaan să nu uite cine este Cel care i-a scos pe părinţii lor din Egipt. Cine ignoră trecutul nu poate nici să înţeleagă prezentul, nici să se pregătească pentru viitor. Marea lecţie ce nu trebuia uitată era deci măreţia lui Dumnezeu, aşa cum a fost ea descoperită pe parcursul întregii călătorii din Egipt spre Canaan. În capitolul 4 din Deuteronom, Moise atenţionează poporul în mai multe rânduri cu privire la pericolul de a uita, dar mai ales de a li se şterge din inimă tocmai experienţele cu Yahweh, un Dumnezeu de aproape. Deuteronom 4:9 - Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.
Pe parcursul anilor petrecuţi în pustie, poporul a cunoscut intervenţiile măreţe ale Domnului ca urmare a strigătelor lor disperate. Din păcate însă, poporului i-a fost mai comod să strige la Moise şi să-l lase pe el să strige spre Dumnezeu. Exod 15:24 - Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?” Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
Poporul lui Dumnezeu era chemat să stea în permanenţă sub presiunea diferenţei enorme între dumnezeii celorlalte popoare şi Dumnezeul lor. În vreme ce celelalte popoare îşi aveau zeităţile sub ochii lor, evreii trebuiau să înţeleagă că ei sunt mereu sub privirea unui Dumnezeu nevăzut, dar nespus de aproape. Cum să transmiţi acest adevăr generaţiilor ce vin după tine dacă n-ai experienţa răspunsului la rugăciuni?
În călătoria noastră prin viaţă, noi avem astăzi şansa de a-L experimenta pe Dumnezeu de aproape, apelând la El şi la ajutorul Său. Mereu ar trebui să ne minunăm de privilegiul pe care îl avem, acela de a-L chema în orice împrejurare, fiind siguri de intervenţia Sa pentru noi. Din păcate, şi noi, întocmai ca Israelul de altă dată ni se pare mai comod să strigăm spre oameni decât să apelăm la Dumnezeu. Psalmul 118:9 -Mai bine să cauţi un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari. Tributari umblării prin vedere, ni se pare că ajutorul şi intervenţia oamenilor este mai rapidă, mai tangibilă şi oarecum mai sigură. Ce uşor uităm că Dumnezeu este la o rugăciune distanţă de fiecare dintre noi! Tot ceea ce ar trebui să facem este să-L chemăm din toată inima şi să aşteptăm în linişte ajutorul Său. Psalmul 50:15 - Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Orice părinte, când îi pleacă copilul de lângă el, se simte mai liniştit dacă i-a dat un telefon mobil prin care poate fi apelat în orice moment. Este uimitor să vezi de la ce vârstă copiii încep să aibă şi să folosească telefoane mobile! Cred însă că mai important decât un mobil cu care ei ne pot apela pe noi este rugăciunea pe care ei vor ştii să o înalţe personal către Dumnezeul care este mai aproape şi mai prompt decât chiar şi cel mai grijuliu părinte. Oare cum am putea să-i convingem pe copiii noştri că avem de a face cu un Dumnezeu de aproape altfel decât folosind personal rugăciunea ca mod de viaţă?
Ştiu că orice părinte cu frică de Dumnezeu va fi preocupat să-şi înveţe copiii să se roage, şi lucru acesta este bun, dar dacă vrem să-i facem să şi creadă în rugăciune, va trebui să avem experienţe împreună cu ei în care să celebrăm felul în care Dumnezeu ne-a răspuns la apelul nostru de urgenţă. Ştiu că, instinctiv, fiecare om, atunci când este într-o situaţie limită, strigă după ajutor şi vrea să ştie că există un Dumnezeu care aude şi care intervine pentru el. Ceea ce ne face însă pe noi deosebiţi de toţi ceilalţi din jurul nostru este tocmai faptul că noi suntem un popor care cheamă Numele Domnului, convinşi fiind că El este aproape şi gata să intervină (Fapte 9:14).
Câtă siguranţă şi linişte ne dă convingerea că, indiferent de situaţia în care ne aflăm, suntem la doar o rugăciune distanţă de Dumnezeul atotputernic! Nu uita niciodată de APELUL UNIC DE URGENŢĂ!