Omul este însetat după o trăire intensă cu Dumnezeu, după bucurie abundentă în prezenţa Lui. Spre nefericirea noastră, de multe ori pierdem ocazia de a experimenta părtăşia caldă cu El fiindcă nu ştim ce trebui să urmărim. Prin acest scurt mesaj vreau să te încurajez spunându-ţi că poţi avea părtăşie în modul cel mai cald cu Domnul Isus atunci când accepţi să îţi porţi crucea alături de El.

Domnul Isus ne-a invitat să fim ucenici ai Săi, împlinind cerinţele Sale:

Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

Ce înseamnă să îţi iei crucea în fiecare zi?

Aşa cum înţeleg din Scriptură, crucea înseamnă chemarea lui Dumnezeu la o viaţă disciplinată, la lucrare, la suferinţă. În termenii cei mai generali, asumarea crucii este asumarea voii lui Dumnezeu pentru viaţa ta, în toate detaliile acestei voi, în toate circumstanţele vieţii, indiferent de costul care se cere plătit. Şi întotdeauna va fi un preţ de plătit! De aceea simbolul este crucea. Astfel se semnalează chinul, durerea, cheltuirea unei persoane până la capăt în împlinirea unei chemări specifice. Domnul Isus a venit pentru o lucrare anume. A ştiut că îl aşteaptă crucea, a ştiut şi ce trebuia împlinit înainte de cruce şi ce trebuia împlinit după cruce. În acelaşi fel am fost şi noi chemaţi la o lucrare specifică şi pentru aceasta suntem îndemnaţi să ne pregătim, să acţionăm, să plătim preţul.

Asumarea totală a crucii este imposibilă fără lepădare de sine. Nu ne este uşor să sacrificăm, să perseverăm într-o lucrare dificilă şi să nu ne lăsăm descurajaţi de nepăsarea, trădarea, sau împotrivirea altora. Natura umană ne îndeamnă în fiecare zi să ne scăpăm viaţa iar Domnul ne chemă prin cruce să ne pierdem viaţa pentru El. Lepădarea de sine, la fel ca asumarea crucii sunt bătălii zilnice pentru fiecare copil de Dumnezeu.

Acum ne întoarcem la gândul de la început: atunci când îţi porţi crucea poţi experimenta cea mai caldă părtăşie cu Domnul Isus. Poate că nici ţie nu-ţi place să fii rănit şi părăsit de cei dragi, dar în astfel de momente poţi să înţelegi mai bine suferinţa Domnului Isus în noaptea în care a fost prins. Nu ne place durerea fizică sau singurătatea, dar atunci putem aprecia mai mult iubirea Domnului Isus pentru noi. Vei avea parte de o părtăşie deosebită atunci când vei înţelege prin ce a trecut, care I-au fost greutăţile.

Părtăşia cu Domnul Isus este adâncită prin asumarea crucii nu doar fiindcă aşa înţelegem suferinţa şi începem să simţim şi noi costul dragostei Sale pentru noi.

Mai mult, atunci când acceptăm să ducem crucea, experimentăm prezenţa şi ajutorul Său în mod deosebit. El este cu noi întotdeauna, dar în momentele de greutate ale lucrării, această realitate devine sprijinul nostru şi sursa noastră de încredere. 
În Filipeni 3:8-11 găsim dorinţa apostolului Pavel pentru viaţa sa:

Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El... şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

Apostolul Pavel, întemniţat fiind vorbea despre părtăşia suferinţelor Domnului Isus. Această părtăşie l-a susţinut în momentele grele ale lucrării şi i-a dat puterea nu doar să reziste ci să lucreze cu râvnă chiar şi în acele condiţii dificile.

Sărbătorim acum Învierea Domnului Isus. E o ocazie de mare bucurie pentru toţi copiii lui Dumnezeu. Dar cred că trebuie să răspundem în cel mai sincer şi personal mod la întrebarea:
Eu îmi port crucea mea?

Dacă da, atunci voi înţelege sărbătoarea şi voi experimenta părtăşia proaspătă şi caldă cu Domnul Isus, Cel înviat, Domnul lucrării. De aceea, fii aproape de El!