Să ştii cum să te porţi... în biserică

Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului. (1 Timotei 3:15)

Îmi aduc aminte cu drag de duminicile dimineaţa, când, după ultimele retuşuri la ţinută, mama îmi reamintea de fiecare dată: “Ai grijă cum te porţi la biserică!” Nu am ştiut atunci că această atenţionare are o acoperire biblică. Sigur, anii au trecut, provocările s-au schimbat, dar atenţionarea lui Pavel continuă să fie valabilă. M-am gândit că nu ar fi rău să apelez din nou la memorie şi să aştern pe hârtie câteva dintre lucrurile pe care le-am învăţat în copilărie despre cum să mă port la biserică.

Grijă la ţinută! Am învăţat din copilărie că mergând la biserică îl onorez pe Dumnezeu. Îmbrăcămintea este unul din cele mai simple moduri prin care pot dovedi aceasta. Am crescut cu puţine haine, dar în mica mea garderobă ştiam care sunt hainele de duminică. Mult mai târziu am auzit că Domnul se uită la inimă şi că poţi să-ţi ascunzi lăuntrul în spatele unei ţinute elegante. Totuşi, aceasta nu înseamnă că ţinuta în adunare nu mai trebuie să comunice respect. Cred că şi astăzi o astfel de atenţionare este necesară în special tinerilor, care voit parcă uită de faptul că, venind la biserică, se întâlnesc în primul rând cu Dumnezeu şi doar mai apoi cu prietenii.

Fii atent! De cele mai multe ori când am fost pedepsit după un serviciu de biserică a fost din cauza lipsei de atenţie. Ştiu că m-aţi auzit povestind despre năzbâtiile pe care le-am făcut la balconul clădirii vechi. Am uitat poate să vă spun că pentru fiecare din ele am fost pedepsit într-un fel diferit. Nici nu se pomenea să vin la biserică cu ceva de mâncare sau cu jucării, mijloace prin care atenţia mi-ar fi fost furată. Acasă, la masa de prânz, trebuia să fiu în stare să menţionez textul predicii şi punctele principale ale mesajului, detalii care arătau cât de atent am reuşit să fiu în cele trei ore de serviciu. Privind astăzi înapoi, îmi dau seama că valoarea pe care părinţii au încercat să o întipărească a fost disciplina şi atitudinea corectă faţă de Scriptură şi învăţăturile ei.

Fii punctual! Dacă punctualitatea era necesară în cursul săptămânii la şcoală, cu atât mai importantă era duminica! Am învăţat că a merge la biserică este mai important decât a merge la un film sau la un concert, unde nu-ţi poţi permite să întârzii. Dacă se întâmpla să ajung mai târziu, trebuia să mă aşez mai în spate, ca să nu deranjez şi să distrag atenţia celor care erau lângă mine.

Salută! Ştiu că sfatul acesta face parte din educaţia “celor şapte ani de acasă”. Am învăţat de mic că prima dovadă a creştinismului nostru este bunul simţ în toate relaţiile. Felul în care ne salutăm între noi poate fi o mărturie a faptului că aparţinem aceleiaşi familii a lui Dumnezeu. Ca într-o familie, în biserică ne relaţionăm la toate celelalte grupe de vârstă într-un mod adecvat, iar salutul este forma elementară a relaţiilor noastre. Aţi observat cât de multe lucruri are Biblia de spus despre saluturi?
1 Corinteni 16:20 – Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare Sfântă. Salutul poate trece dinspre o simplă formulă de politeţe înspre o modalitate concretă de a binecuvânta pe cineva, de aceea merită să-l practicăm!

Nu-ţi uita Biblia acasă! Am copilărit în perioada în care să ai o Biblie era un lucru mare, pentru că nu erau uşor de găsit. Am primit prima mea Biblie odată cu primul meu ceas de mână. Am învăţat să le preţuiesc pe amândouă şi să le am întotdeauna cu mine. Pe fratele Jurjeu mi-l amintesc spunând: “A veni la biserică fără Biblie e ca şi când ai merge la război fără puşcă.” Sunt conştient că în ziua de azi textul biblic e disponibil pe ecranul telefoanelor mobile, dar nimic nu se poate compara cu a avea textul scris înaintea ochilor şi a răsfoi paginile Scripturii. Zgomotul pe care-l doresc în biserică este foşnitul paginilor răsfoite ale Bibliei, în timp ce fiecare membru caută orice trimitere sugerată de cel care predică.

Nu uita să pui în colectă! Înainte să plec de acasă, trebuia să verific dacă în buzunar aveam două lucruri: batista şi banii pentru colectă. Poate că unora li se pare demodată însăşi noţiunea de colectă în fiecare serviciu de închinare, de vreme ce membrii au ocazia să dăruiască şi în alte moduri. Sunt alţii care probabil că încă îşi amintesc că, într-o vreme, existau două momente distincte duminica dimineaţa când se adunau darurile de bună voie. Disciplina închinării cu darurile de bună voie nu este o tradiţie baptistă, cum ar numi-o unii, ci o practică profund biblică. 1 Corinteni 16:2 - În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.

Fii activ la şcoala biblică! N-am avut privilegiul să particip la şcoli biblice pe grupe de vârstă în Biserica Pârneava, dar aceasta nu a însemnat că şcoala biblică nu viza fiecare categorie din biserică. Dacă Domnul Isus a pus oamenii să stea cete-cete, ca să-i sature cu pâine înmulţită, atunci şcoala biblică poate să-i ofere ceva fiecărui participant, tânăr sau bătrân. Aşa cum în timpul săptămânii nu puteam merge la şcoală cu temele nefăcute, tot aşa duminica nu mă puteam prezenta la biserică fără a avea cel puţin cuvântul de aur învăţat pe de rost. Nu pot să nu mă întreb cum unora le e suficient o singură oră de părtăşie şi Cuvânt pe săptămână.

Nu vreau să întorc timpul înapoi, dar cred cu tărie că principiile trec dincolo de timp. Îmi doresc părinţi care să-şi înveţe copiii cum să se poarte în biserică, pentru ca atunci când vor fi mari, să fie adevăraţi stâlpi ai adevărului.