|
Devoţional |
|
de Onisim Mladin |
Domnul Împărăţeşte!
Psalmul 96:10
- Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte!
De aceea lumea este tare, şi nu se clatină.”
Domnul judecă popoarele cu dreptate.
E o problemă cu economia. Cel puţin asta citim de o
bună perioadă de timp în toate ziarele; asta aflăm
în mai toate buletinele de ştiri. Se pare că
traversăm o perioadă dificilă, care parcă nu se mai
termină. Ni se spune că e o perioadă în care pierde
cam toată lumea şi aproape nimeni nu câştigă. Oare e
posibil aşa ceva? În postura de simplu cetăţean,
fără background economic, îmi e clar că majoritatea
experţilor economici n-au reuşit nici să prevadă
această criză, darămite să o prevină. Tot ei ne
explică acum ce trebuie să facem să ieşim din ea.
Oare cunosc ei soluţia?
Ca şi cum criza n-ar fi fost suficientă ca să ne
sperie, nu e zi în care să nu aflăm de alte tipuri
de crize, fie ele politice, ecologice sau de altă
natură. Din totalul ştirilor pe care le auzim într-o
singură zi, proporţia ştirilor negative care ne
îngrijorează este covârşitoare. Ce mai putem spune?
Putem găsi oare un mesaj care să ne liniştească,
atât pe noi, cât şi pe cei din preajma noastră? Ne
putem aştepta la o soluţie miraculoasă sau suntem
condamnaţi să aşteptăm resemnaţi un sfârşit
implacabil?
Psalmistul ne oferă o cu totul altă perspectivă
pentru înţelegerea lucrurilor - perspectiva
cerească. Nu vom putea să cântăm şi să ne bucurăm
decât dacă prindem ceva din bucuria cerului dată de
domnia veşnică a lui Dumnezeu.
Văzând cum se clatină toate instituţiile financiare,
cum structuri politice sunt zguduite din temelii,
cum lumea aşteaptă o soluţie miraculoasă care să se
nască din cenuşa propriilor noastre greşeli, oare ce
anume ne mai poate da linişte? De unde ne va veni
ajutorul? Ajutorul ne vine de la Domnul care a făcut
cerurile şi pământul şi care are scaunul de domnie
pe temelia tare a dreptăţii şi judecăţii Sale.
Psalmul 97:2 - Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata Sunt temelia scaunului Său de
domnie. Chiar şi atunci când îşi trimite
judecăţile Sale asupra pământului, mâna nu-I
tremură. Domnia îi este veşnic întărită prin
judecată. Psalmul 29:10 - Domnul stătea pe
scaunul Lui de domnie când cu potopul, şi Domnul
împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
Panica este cuvântul de ordine al celor de pe
pământ, nu însă şi al celor care privesc deasupra
lui, spre Cel care este mai înălţat decât toţi
dumnezeii popoarelor.
Ce mesaj putem avea pentru semenii noştri? Să le
spunem să stea liniştiţi la gândul că au mai fost şi
alte asemenea crize şi că, până la urmă, totul se va
termina cu bine? Acesta ar fi mesajul pe care l-ar
putea găsi în ziare. Un articol recent sugera că
această criză, care acum pare că ne nenoroceşte, are
puterea şi să ne salveze. Lumea aşteaptă cu sufletul
la gură să vadă ce ne vor spune conducătorii
instituţiilor finan-ciare şi politice ale lumii. Din
păcate însă, nici ei nu ştiu ce să spună. Iar când,
într-un final spun ceva, se contrazic între ei,
mărind şi mai mult confuzia. Oare au copiii lui
Dumnezeu un mesaj în aceste împrejurări? Chiar dacă
lumea nu ne ia în serios, putem spune cu convingere:
DA, avem un mesaj! Nu e al nostru. Nu noi l-am
inventat. E din Scriptură - adevărat şi cu totul de
primit.
Psalmul 96:10 - Spuneţi printre neamuri:
„Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare, şi nu
se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.
Toate verbele sunt la timpul prezent, ceea ce ne
arată că, pentru Dumnezeu, totul se întâmplă într-un
prezent continuu, fie că vorbim de cele două
Războaie Mondiale, fie de 11 septembrie 2001 sau de
criza economică începută în 2008 (care nu ştim când
se va sfârşi).
Lumea trebuie să ştie că suveranitatea lui Dumnezeu
nu este un subiect ce poate fi dezbătut, votat şi
respins. Ea este o realitate inevitabilă, imposibil
de ignorat. Dumnezeu îşi demonstrează suveranitatea
prin legile Sale ce nu pot fi negate sau
desfiinţate. Cei care îşi fac curaj în a le ignora
nu pot să scape de consecinţele ignorării lor.
Observăm cum Dumnezeu judecă deja popoarele,
lăsându-le să culeagă parţial consecinţele
alegerilor lor greşite. Aceasta nu înseamnă însă că
judecata lui Dumnezeu se limitează la atât, ca şi
cum pământul întreg ar fi un simplu mecanism închis
care se autoreglează regenerându-se printr-o serie
întreagă de corecţii. Psalmistul ne aduce aminte că
Dumnezeul care deja judecă este acelaşi cu Cel care
vine să judece şi care va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele după credincioşia Lui (versetul 13).
Ce speranţă aduce un astfel de mesaj? Depinde de
felul în care ne poziţionăm fiecare faţă de el.
Dacă, ştiind că El împărăţeşte, vom fi dispuşi să-L
lăsăm să împărăţească în viaţa noastră, nu avem de
ce să ne temem. Atunci, aşa cum cerul se bucură, ne
putem bucura şi noi împreună cu el. Dacă însă
contestăm dreptul lui Dumnezeu de a împărăţi,
insistând să căutăm noi singuri soluţii, fără a-L
lua pe El în calcul, mai devreme sau mai târziu vom
fi printre aceia care “îşi vor da sufletul de
groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor
întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi
clătinate” (Luca 21:26).
Cât despre mine, vreau să fiu dintre cei care ştiu
să se bucure chiar şi în clipele grele, anticipând
bucuria cerului! Dar tu?
(mai
2010)
|
